Ceea ce te face vulnerabil te face frumos

Ar trebui să știm că lucrurile în fața cărora ne închidem sau de care fugim au întotdeauna putere asupra noastră și rămân. Se lipesc ca scaiul.

Abandonarea în brațele fricii nu înseamnă că-i accepți puterea asupra ta, lăsând-o să te domine. Înseamnă că devii conștient de prezența ei și o privești în ochi. Orice musafir trebuie întâmpinat cu zâmbetul pe buze și recunoștință, chiar și aceia care fac mult zgomot. De la fiecare în parte avem ceva de învățat. La fel, trăirile noastre sunt asemenea profesorilor deghizați în musafiri, iar vulnerabilitatea este cea care ne ajută să fim receptivi la învățăturile lor.

Dincolo de ceea ce înțelegem la nivel superficial prin vulnerabilitate, ea înseamnă practicarea conștientă și constantă a deschiderii.

Deschidere în fața vieții și a experiențelor prin care trecem.

Nimic nu e bun sau rău în sine. Totul ne este folositor atât timp cât învățăm din fiecare experiență în parte, iar rezultatul sunt creșterea și îmbogățirea interioară.

Să-ți dai voie să fii vulnerabil înseamnă să-ți îmbrățișezi toate părțile acelea din tine pe care nu le placi. Nu este confortabil, dar e necesar. Nu putem crește frumos decât atunci când ne iubim în întregime.

Să-ți dai voie să te simți vulnerabil înseamnă să ai curajul de a fi imperfect. Să ai compasiune față de tine însuți, să fii conectat cu cele mai profunde trăiri ale tale și să ți le asumi. Să practici conștient vulnerabilitatea înseamnă să renunți la cine crezi că ar trebui să fii și la cine cred ceilalți că ar trebui să fii.

Înseamnă să spui primul “Te iubesc!” atunci când o simți și să rămâi deschis în fața iubirii chiar și atunci când nu ți se răspunde la fel sau când te simți rănit.

Cred că cel mai mult, a-ți da voie să fii vulnerabil și să rămâi deschis în fața experiențelor vieții înseamnă că ai înțeles un lucru: ceea ce te face vulnerabil te face frumos.

Leave a Reply