Cerul albastru e ca liniștea. Trebuie să dai la o parte zgomotele ca să vezi că e acolo

“Cine ești tu? De ce întotdeauna cerul tău e albastru și al meu nu? Cine ești tu? Cum de poți vedea până dincolo de tine… și eu nu? Cine ești… tu?”

Mulțumesc pentru ceea ce vezi în mine. La început, n-am fost sigură că-ți pot răspunde. Dar am știut că în privința unui lucru te înșeli. Și cerul tău este întotdeauna albastru, doar că nu o știi încă. Iar asta doar tu o poți face.

Cerul albastru este ca liniștea. Trebuie doar să dai la o parte zgomotele ca să-ți dai seama că a fost acolo dintotdeauna și va fi întotdeauna. Este ceva de fond.

Și pe cerul meu apar nori. Uneori se lasă. “Tura asta ai încurcat-o. În stil mare. Ce-o să faci acum?” Nu termin bine ce-am de spus și-mi dau seama că mă aflu în mijlocul unui lucru important pentru mine. Altfel nu aș fi putut să o încurc atât de bine. “Și deci este bine. Mi se întâmplă ceva semnificativ care mă ajută să înțeleg mai mult. Să pot mai mult.”

Norii apar pentru că există perioade de tranziție în care lucrurile se reconstruiesc de la rădăcini. Este semn că ceva important se schimbă sau s-a schimbat deja. Iar asta poate produce confuzie. La suprafață numai. Undeva, există în tine ceva care știe drumul.

Între timp, din asta e făcută viața. Emoții, bucurie, iubire, frică, nesiguranță, fericire, nepotriviri cu potențial, potriviri care au nevoie de timp, conexiuni, arderi, răbdare, efervescență, iarăși iubire, iarăși bucurie. Indiferent de vârstă. Iar asta înseamnă fericire. Fericirea de a trăi știind că cerul rămâne întotdeauna albastru.

Tu?

Cine ești tu să nu ai cerul întotdeauna albastru? Cine ești tu să nu vezi dincolo de nori?
La sfârșit, totul va fi bine. Și dacă nu este bine, înseamnă că nu s-a terminat încă. Iar acolo unde omul se termină, începe Dumnezeu.” (N. Donald Walsch)

2 comentarii

  • floricamanoila

    mai 17, 05 2015 09:01:53

    Reblogged this on ika2man and commented:

    Cerul albastru este ca liniștea. Trebuie doar să dai la o parte zgomotele ca să-ți dai seama că a fost acolo dintotdeauna și va fi întotdeauna.

  • Anonim

    noiembrie 19, 11 2014 04:29:53

    Rad de neputinta-mi de a alunga norii lenesi de pe cerul viu, albastru viu !
    De norii lenesi am legat un scranciob care ameteste … un nauc, pe bolta !
    In scranciob am asezat un orizont acceptabil.
    Orizontul acceptabil imi joaca feste – e la degetul meu mic uneori ,ca alteori sa fie foarte departe .
    Rad de mine cu nerasul meu !

Lasă un comentariu