Panica: butonul vigilenței?

Zilele trecute, în cadrul unei conversații cu o persoană apropiată, am fost întrebată dacă, din punctul meu de vedere, atitudinea relaxată când situația pare încurcată este o opțiune înțeleaptă sau dimpotrivă,  o dovadă de imaturitate emoțională. Sau dacă este posibil ca panica să declanșeze butonul vigilenței.

M-am gândit la experiențele prin care am trecut eu de-a lungul timpului. Mi se pare imposibil să rămânem total detașați când situația devine complicată și ne vizează în mod deosebit sau implică pe cineva drag. Așa că nu voi pune în discuție gradul de implicare emoțională, ci atitudinea mentală cu care este indicat să abordăm problema respectivă.

Am învățat că atunci când decidem să ne facem griji pentru ceva am ales de fapt să ne dublăm problema. Acum câțiva ani, mi se stricase laptopul. Pur și simplu, într-o zi nu s-a mai deschis. Puf! Mort. Aveam o mulțime de date importante în el. Nesalvate în altă parte. Așa că m-am panicat. Câteva zile, n-am avut liniște deloc.  Și nici măcar nu știam dacă este într-adevăr o problemă gravă. În final, o parte din date au putut fi recuperate și văzându-le la locul lor mi-a venit să râd. Pentru ce m-am panicat atât? Ah, din cauza unei probabilități (dacă pierd tot ce am în calculator?!). Îmi făcusem o mulțime de alte gânduri-problemă care nu mi-au adus niciun beneficiu.

Din punctul meu de vedere, despre asta este vorba. Grijile și atitudinea panicată nu folosesc la nimic. Din contra, strică. Au fost situații dificile în viața mea când calmul și încrederea unei persoane apropiate m-au ajutat incredibil de mult. Recunosc, inițial aveam tendința să cred că acelei persoane nu-i pasă ori că nu înțelege prin ce trec. Treptat, am învățat să apreciez adevărata valoare a unei atitudini relaxate, chiar și atunci când m-am confruntat cu provocări mai mari.

Tind să cred că o astfel de abordare plină de încredere și calm nu doar că menține psihicul sănătos și coerent, dar generează și un soi de aură pozitivă în jurul tău, astfel încât lucrurile se rezolvă aproape întotdeauna neașteptat de bine.  Într-o după-amiază când am ajuns acasă, mi-am dat seama că undeva pe drum îmi pierdusem geaca (tocmai cumpărată și foarte dragă mie). Fiind subțirică, probabil că-mi alunecase la un moment dat printre sacoșile de cumpăraturi și rămăsese în urma mea. Acasă când am sesizat lipsa ei, am hotărât pe loc să nu dau importanță întâmplării și mi-am spus: “Asta e! Poate o să folosească altcuiva care are nevoie de ea mai mult decât mine” și mi-am continuat liniștită programul de seară. A doua zi dimineață, când am ieșit din lift, geaca mea frumușică mă aștepta pe un calorifer, pe coridor. Am zâmbit și mi-am dat seama pe loc că în seara de dinainte nu o considerasem pierdută și avusesem inima deschisă.

Decizia de a aborda lucrurile cu o atitudine calmă necesită practică. Până la urmă, cu ce ne ajutăm sau cu ce îi ajutăm pe cei din jur când devenim agitați și incoerenți?

Există riscul să fim judecați aspru – “Nu te interesează!”, “Ești rece!”, “Ești egoist!”. Se pare că majoritatea oamenilor se simt bine când sunt compătimiți, când cei apropiați  agravează problema cu care se confruntă (pun paie pe foc). Le justifică astfel propria atitudine de victimă. Cu cât ești mai relaxat și mai calm, cu atât mai multe șanse ai să rămâi vigilent și să găsești mai multe căi de rezolvare a problemei. Circumstanțele par să se mobilizeze mai firesc și mai repede în favoarea noastră când adoptăm o atitudine plină de încredere.

5 Comments

  • Marica Munteanu

    April 17, 04 2014 01:53:14

    Draga doamna tin sa va multumesc pt tot ce scrieti . Sint articole minunate! Un Paste fericit va doresc!

    • atractiasuccesului

      April 20, 04 2014 10:51:31

      Multumesc mult! Va astept aici in continuare 🙂 Sarbatori Luminate!

  • Ana

    December 10, 12 2013 12:25:59

    Si cum trebuie procedat cand , inevitabil , te umpli de negativul celor ce se simt bine victimizandu-se? Cum te scuturi de toate necazurile celor ce vin sa ti le spuna , desi te feresti din rasputeri sa nu ii asculti , dar ei considera confidenta ta de neinlocuit? Si cum poti explica celui de aproape de tine ca reactia ta apropiata de caldura unui iceberg , este de fapt starea descrisa in postarea asta fata de un eveniment pe care urmeaza sa il rezolvi fara a mai implica si pe ceilalti?

    • atractiasuccesului

      December 12, 12 2013 08:56:54

      Sunt persoane care asta fac, din pacate – se victimizeaza si cauta sa fie compatimiti. Nu cred ca exista vreo posibilitate de a-i ajuta, pentru ca ei nu vor sa gaseasca o solutie, ci sa insire motivele pt. care sunt defavorizati, au ghinion, s.a.m.d. Urmareste sa petreci cat mai mult timp in compania persoanelor cu atitudine pozitiva, astfel ramane tot mai putin timp petrecut cu “victimele” (exista si pt. ele cineva sa le asculte – psihologii).

      • Ana

        December 12, 12 2013 08:59:24

        Din pacate locuiesc cu o victima 🙁 Iar pe celelate le evit cat pot….Imi plac oamenii pozitivi si indraznesc sa cred ca si eu pot fi o persoana pozitiva.Tocmai de aceea caut oamenii si locurile unde ma pot incarca pozitiv.

Leave a Reply