Despre oboseală

Fericirea există pur și simplu, nu poate exista goana după fericire.

Poate exista goana după plăceri. Poate exista goana după averi. Dar fericirea nu este un vânat dupa care alergi cu limba scoasă. Și oamenii aleargă o vreme după ceea ce cred ei că este fericirea și-n această goană după pustiu obosesc. Nu mai vor să gonească după fericire. Vor să se apropie de ea, pe furiș, să o ia prin surprindere. Ei și-au pus speranța într-un om și acel om n-a corespuns așteptărilor. Atunci încep să tragă concluzii.

De obosit obosesc numai cei care n-au trudit niciodată, care n-au ars niciodată, care n-au iubit niciodată.

Cine a iubit, cine s-a consumat cu pasiune nu obosește niciodată.”

Teodor Mazilu – Ipocrizia disperării

Leave a Reply