Tu ești Eroul, tu ești Viața, tu ești Sensul

“De ce in carti si stihuri doar iubim curat si sincer?

De ce himere plasmuim in mintea noastra stramba?

De ce ne pacalim ca vrem? Sau, de ce vrem,

Ceva ce nu putem cuprinde, ceva ce… nu putem?

 

De ce viseaza omul tot, de la opinca la vladica, amor?

De ce cuvinte inventam pentru trairi de-o clipa?

De unde-atata suflet? De unde suferinta?

De unde plansul dupa altii, de unde atatia fluturi?

 

De ce nu recunoastem… ca nu e pentru noi?

De ce reinventam povestea? De ce ne chinuim zadarnic

S-avem in suflet ce avem si-n minte? De ce?

Cand totu-i egoism feroce, cand totu-i foame si instinct?”

 

Asa se intreba sarmanul, nefericit si trist,

Caci fara rost vedea iubirea si fara noima viata.

Si, stand cu tampla-n palma sa, parea ca se pricepe,

Caci nimeni altul nu simtea ce el vedea cu mintea.

 

“Tu… crezi ca Mi-am permis s-amestec suflet cu tarana,

Sa plamadesc traire si viata sa va dau, asa… ca din greseala?

Tu crezi c-am vrut sa fac pe om fara iubire,

Un muritor de rand? Un Nimeni oarecare?

 

Ce-ai fi tu creier fara suflet? Ce-ai mai visa? Ce-ai mai spera?

Ce ti-ai dori in pragul vietii cand greul nu l-ai vrea?

Cu ce ti-ai alinta copiii, cu ce ti-ai mangaia nepotii?

Cu ce te-ai alina pe sine, pierdut in fata mortii?

 

E in zadar iubirea? Esti prea satul? Renunta!

Nu-Mi cere insa socoteala pentru nimic in lume!

Caci toate le-am lasat aievea si toate sunt… cum le-am lasat!

Iubirea Mea, himera, cantarea Mea… esti tu!

 

Eu inventez iubirea. Eu regandesc povestea.

Eu spun ca si durerea in viata-si are loc. EU dau si iau!

Dar Tu… Tu esti cel care ia si pierde! Tu esti cel care lupta, cel ce simte…

Tu esti Eroul. Tu esti Viata. TU esti Sensul!”

 

Adi-Ciprian Ciobotaru – Sensul pierdut

Lasă un comentariu