Experimentăm realitatea pe care ne-o creăm

Nu ne afectează atât de mult ce se întâmplă în viaţa noastră, cât ne tulbură percepţiile noastre asupra lucrurilor care ni se întâmplă. Suntem atât de obişnuiţi cu ele, încât nici nu ne dăm seama că harta noastră nu reprezintă teritoriul. Ideile despre lucruri nu reprezintă lucrurile în sine.

Punem etichete fără să clipim, aşezăm fiecare experienţă într-un sertăraş deja creat şi acţionăm în virtutea acestor idei. Subiective, limitate şi de multe ori în defavoarea noastră. Dacă pe termen lung, percepţiile şi convingerile noastre ne creează realitatea subiectivă în care trăim, pe termen scurt ne împiedică să luăm cele mai bune decizii. Tocmai pentru că interpretăm.

De cele mai multe ori, nu ştim cum stau lucrurile de fapt, dar în mod automat facem presupuneri şi dăm semnificaţii.

“Nu m-a privit în ochi, deci încearcă să mă evite”, „Mi-a răspuns vag, înseamnă că este plictisit”, “A spus că revine cu un telefon şi n-a mai făcut-o. Nu mă respectă”.” Mi-a zâmbit, e clar că mă place!” Îți sună cunoscut? Și mie.

Un orgoliu rănit, nevoia de confirmare, o stimă de sine scăzută sau dimpotrivă, un complex de superioritate. Toate pot conduce la idei care n-au nicio legătură cu ce se întâmplă de fapt. O persoană poate evita contactul vizual pentru că este timidă, nu se simte bine în pielea ei, se joacă dorind să stârnească interesul, te place, dar nu îndrăzneşte mai mult, a primit o veste proastă şi nu se poate concentra la nimic altceva sau pur şi simplu nu are o stare foarte bună în momentul respectiv. Şi totuşi, dintre toate posibilităţile, noi ne blocăm pe una singură, alimentând-o cu argumente logice până devine în sine o realitate. Subiectivă. Care pentru moment poate rămâne doar o percepţie personală. Repetată însă, devine o profeţie care se autoîmplineşte. Şi când se împlineşte, ne spunem cu un soi de satisfacţie: “Am ştiut eu!”

Ideile noastre repetate se transformă în convingeri şi, în cele din urmă, devin realitatea pe care o experimentăm.

Înainte să interpretăm și să tragem concluzii, trebuie să gândim. Să devenim conştienţi că de cele mai multe ori nu putem citi minţile oamenilor, nu ştim ce gândesc ei, de ce fac anumite gesturi sau de ce nu le fac. Cel mai simplu este să întrebăm. Şi dacă nu o putem face, este indicat să suspendăm tendinţa de a atașa lucrurilor semnificaţii personale, amintindu-ne că tindem să vedem în ceilalți doar ceea ce corespunde convingerilor noastre.

 

Licenţa Creative Commons
Experimentăm realitatea pe care ne-o creăm de Atractia Succesului este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .

Leave a Reply