Momentul când știi că ai ajuns acasă

Nu știu cum funcționează. Poate stă în firea omului. Să înțeleagă valoarea unui lucru în lipsa lui. Cred că avem nevoie să și pierdem ca să învățăm, să creștem. Iar un om continuă să crească până moare. Dacă vrea asta.

Se spune că omul a ajuns pe Pământ tânjind să cunoască altceva decât starea perfectă de bine în care trăia. Inevitabil ajungem la un punct în care avem nevoie de celălalt termen al comparației. Altfel cum putem înțelege că se poate mai bine sau mai rău? Sigur că poți spune: “Nu mă interesează dacă există altceva. Sunt mulțumit așa.”

Și este bine atât timp cât nimic din tine nu simte să cunoască o altă posibilitate. Dar când apare dorința de mai mult, oricât ai lupta să păstrezi lucrurile așa cum sunt, viața deja ia altă turnură. Cel puțin, viața interioară. Ca să înțelegi, trebuie să trăiești atât sentimentul de certitudine, cât și cel de nesiguranță. Absența unui lucru sau a unei persoane se transformă în revelaţie.

“Dacă iubeşti pe cineva, lasă-l să plece, fiindcă dacă se va întoarce, va fi pentru totdeauna al tău. Şi dacă nu se va întoarce, înseamnă că nu a fost niciodată al tău.” (Khalil Gibran)
Aşa ajungi la momentul din viață când știi că nu trebuie să mai pierzi ca să înțelegi că ce trăiești este valoros. Știi că nu va mai fi nevoie de drame ca să te simți viu. Pentru că lecția asta ai învățat-o deja. Și fiindcă la un nivel mai profund simți că ai ajuns acasă.

Licenţa Creative Commons
Momentul când știi că ai ajuns acasă de Atractia Succesului este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .

Lasă un comentariu