Frica: o resursă esențială pentru fericirea personală

Obișnuiesc să spun în articolele mele că fericirea este pentru minți puternice și deschise. La polul opus, recunoști din mulțime oamenii deconectați de ei înșiși, care nu au curaj să își asume propriile nevoi și dorințe.

Din ce sunt compuse nefericirea și oboseala psihică? Din conformarea (conștientă sau inconștientă) la modelele sau așteptările celor din jur, în defavoarea autenticității personale.

Care este motorul nevoii de conformare? Frica.

Ceea ce nu înțeleg mulți oameni care aleg să își ignore propria natură, este că frica ne însoțește pe parcursul vieții, face parte din noi și reprezintă un indiciu valoros atunci când apare. Soluția nu este să o evităm, ci să recunoaștem potențialul din spatele ei. Să înțelegem că ori de câte ori vom face o alegere nouă, puternică, sau un pas în afara zonei de confort, ori de câte ori vom alege să ne respectăm propria chemare atunci când rațiunea se opune, teama se va infiltra.

Până când facem efectiv alegerea și trăim noua realitate.

Fericirea este ceea ce alegem să facem la pachet cu temerile sau îndoielile care pot apărea. Pentru că de îndată ce pășim în noua situație, frica se dizolvă și înțelegem că de fapt realitatea de care ne temeam nu există. Sau dacă există într-o măsură sau alta, avem în interior puterea și resursele necesare să o transformăm în ceva benefic pentru noi.

Sufletul are nevoie de spațiu, se simte confortabil în mijlocul transformărilor spirituale, este sălbatic, autentic și puternic.

Mintea rațională este de asemenea puternică și complexă, dar are nevoie de certitudini, modele prestabilite, riscuri calculate și conformare.

De câte ori alegem să ne urmăm chemările interioare profunde, mintea opune rezistență și frica apare inevitabil. Scopul nu este să o ștergem din ADN-ul personal, ci să înțelegem că face parte din noi și să o folosim în favoarea noastră.

Uneori, fericirea autentică vine la pachet cu temeri și îndoieli.

Pentru că trăim într-o societate cu modele puternic înrădăcinate. În schimb, sufletul trăiește după propriile rațiuni. Asta nu înseamnă că a-ți urma fericirea presupune obligatoriu să trăiești în afara societății. Poate fi o cale, pentru cei care și-o asumă cu adevărat. Dar împlinirea personală nu se referă la alegeri extreme. Înseamnă recunoașterea blândă a propriilor nevoi și onorarea lor într-un mod care ne definește. Pas cu pas.

Numai cei care acționează impulsiv și inconștient nu se confruntă cu frica. Și cei care aleg căile cunoscute și sigure. În cazul celor din urmă, când apar îndoilelile și teama de a nu rămâne în afara normelor, ei fac alegeri prin care se conformează, chiar dacă aceste alegeri nu reflectă nevoile și dorințele lor autentice. Pur și simplu acordă putere sentimentului de frică, cred în realitatea negativă pe care mintea rațională o creează și cedează.

Fiecare dintre noi alegem la un moment dat sau altul o variantă sigură și pragmatică. După cum spuneam, trăim în interiorul societății, nu în afara ei. Întrebarea este cât teren cedăm fricii în defavoarea fericirii personale și dacă alegerile pragmatice pe care le facem în viață ne afectează valorile fundamentale.

În timp, prin auto-observare și răbdare, încrederea în propriile valori și alegeri devine mai puternică decât orice altceva.

A fi pe calea ta și a face lucrurile în felul tău înseamnă libertate. Fericire pură. Dar pentru asta îți trebuie curaj și înțelegerea că frica este parte naturală din tine. Scopul nu este să o elimini, ci să mergi înainte.

În noile decizii pe care le iei și în noile realități în care pășești, ai toate resursele necesare ca să continui să fii fericit.

Licenţa Creative Commons
Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăDerivate 4.0 Internațional .

Leave a Reply