Amintiri din viitor

“În faptă, lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu ‒ ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut şi viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, şi infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni şi asirieni, atuncea, în adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut şi am putea locui lumea stelelor şi a soarelui. Păcat că ştiinţa necromanţiei şi acea a astrologiei s-au pierdut – cine ştie câte mistere ne-ar fi descoperit în această privinţă! Dacă lumea este un vis ‒ de ce n-am putea să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi? Nu e adevărat că există un trecut ‒ consecutivitatea e în cugetarea noastră ‒ cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan.” („Sărmanul Dionis”, Mihai Eminescu)

Este posibil ca adevărul să fie mai ciudat decât ficțiunea?

Conform Dicționarului Explicativ, precogniția înseamnă capacitate paranormală prin care evenimentele sunt prevăzute, prin vise, presimțiri etc., înainte de a exista vreo dovadă că acestea se vor petrece, numită și percepție extrasenzorială cognitivă. Dr. Laurie Nadel (cercetător științific și psihoterapeut) oferă o definiție mai simplă conceptului de precogniție, și anume – capacitate care îți permite să știi unele lucruri înainte ca mintea conștientă să le știe și înainte ca ele să se întâmple.

“Se poate vorbi oare despre aşa ceva? Pot exista amintiri despre lucruri sau fenomene care sunt aşteptate să apară? Există oare un cerc perpetuu al vieţii, o neîncetată repetare a fluxului timpurilor? Oare larva îşi dă seama că la primăvară se va preface în fluture? Presimte molecula de gaz legea potrivit căreia va redeveni, mai devreme sau mai târziu, Soare? Ştie inteligenţa că îşi trage rădăcinile din câmpul nesfârşit al veşniciei? Omul zilelor noastre se deosebeşte de cel de ieri sau de cel de alaltăieri. Omul este mereu altul, se înnoieşte necontenit pe acel itinerar liniar infinit pe care l-am denumit TIMP. Va veni şi ziua când omul va înţelege timpul şi-l va stăpâni, deoarece TIMPUL este sămânţa Universului. Şi, fiind fără sfârşit, în el se contopesc toate timpurile. Există amintiri despre viitor. Universul ascunde cu grijă taine rămase până azi nedezlegate. Poate că unele vor fi elucidate. Astăzi, mâine, cândva. Universul nu cunoaşte timpul şi nici noţiunea de timp.” („Amintiri despre viitor”, Erich von Däniken)

2 Comments

  • atractiasuccesului

    June 18, 06 2013 06:26:41

    🙂 ma intreb care era sursa lui sigura – intuitia, accesul la un plan superior?

  • Drumul CatreTine Insuti

    June 17, 06 2013 08:03:05

    Nenea asta erik von daniken stia el ce stia da stia din sursa sigura….
    Intre atatea chestiuni serioase va recomand o mica gluma. Vorba lui Daniken…relatiile dintre zei si oameni nasc uriasi……..aceasta gluma e una mica da e uriasa:) http://psihoamuzament.blogspot.ro/2013/06/relatii-un-punct-interesant-de-vedere.html

Leave a Reply