Reîntregirea părților – Reîntoarcerea acasă – Reconectarea cu propriul adevăr

Fiecare om se naște cu propria semnătură vibrațională. Propria esență, ceea ce ne face diferiți și unici.

Totuși, contextul social, religios, geografic, cultural, politic și familial în care creștem își pune deopotrivă amprenta asupra personalității noastre încă de la naștere. Procesul de imprimare și acumulare a unor straturi exterioare la esența cu care venim este într-o anumită măsură firesc, dar totodată artificial, nenatural.

De aceea, pe măsură ce devenim adulți și căpătăm tot mai multă independență, libertate de exprimare și mișcare, simțim instinctiv să ne redescoperim, să înlăturăm ceea ce nu ne aparține, nu ne reprezintă și nu servește evoluției noastre personale și spirituale. Simțim să inițiem călătoria către interior, spre deosebire de perioada copilăriei și adolescenței când călătoria se face către exterior – descoperind, învățând și simulând ceea ce vedem în jur.

Ca adulți, nevoia de a afla cine suntem, ce vrem, ce credem și pe ce cale ne dorim să mergem devine tot mai stringentă și firească.

Astfel, mulți dintre noi începem procese profunde, intense și de durată de auto-explorare, exprimare a celor mai autentice valori personale, experimentare și maturizare spirituală.

Deoarece creștem prin condiționare de tipul – dacă faci asta, vei fi iubit, în siguranță și răsplătit, dacă faci cealaltă vei fi pedepsit, dezaprobat și respins – atât în interiorul familiei, cât și la nivel educațional, social, cultural, religios, etc., învățăm instinctiv să arătăm doar anumite părți din noi pe care ceilalți le consideră bune, morale, vrednice, legale sau raționale, iar pe cele care riscă dezaprobarea și chiar pedeapsa din partea celorlalți le ascundem.

Este un proces pe cât de natural, pe atât de nefiresc, care are la bază instinctul de supraviețuire, conservare, nevoia de acceptare din partea celorlalți și apartenență la un grup.

Cu alte cuvinte, ceea ce tindem să proiectăm în exterior ca și copii sau adolescenți sunt acele calități și comportamente care se dovedesc a fi sigure, atrăgătoare de apreciere și iubire.

Evident, ceea ce ferim de ochii celorlalți, reprimându-le chiar și față de noi înșine, sunt acele părți provocatoare de probleme, rușine, judecata și respingerea celor din jur. Acest lucru nu înseamnă neapărat că aspectele din noi pe care alegem să le facem cunoscute sunt false sau nu ne aparțin, în timp ce acelea ascunse sunt autentice și ne caracterizează personalitatea. Ambele ne pot aparține și defini în egală măsură ori mai mult sau mai puțin.

Deși este o consecință firească a educației și modelării prin condiționare, această disimulare conduce treptat la separare interioară, distorsiunea personalității, conflicte emoționale și deconectarea de nevoile și aspirațiile personale.

Înțelegerea, recunoașterea și conștientizarea acestor lucruri reprezintă în sine primul pas spre reîntregirea părților aflate în conflict și calea către reconectarea cu propriile adevăruri – întoarcerea acasă.
Reper: T. Swan

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăDerivate 4.0 Internațional .

Leave a Comment